Considerat un clasic la literaturii latine, Ovidius Publius Naso, poetul născut în anul 43 î.Hr. la Sulmo(Sulmona, Italia) a fost exilat la Tomis din ordinul împăratului Augustus. În cetatea de pe malul Pontului Euxin, Ovidiu compune Tristele și Ponticele, opere care ilustrează durerea și tristețea trăite de poet în exil, dar care, totodată, oferă și informații despre traiul populației geto-dacice. 

Ca un simbol al continuității latine pe aceste meleaguri, în august 1887 este inaugurată la Constanța(anticul oraș Tomis ) statuia lui Ovidius Publius Naso, aceasta fiind prima dintre statuile edificate în Dobrogea după alipirea provinciei istorice la România Mare. 

Statuia înaltă de 2,60 metri este amplasată pe un soclul de piatră pe care este inscripționat necrologul în versuri scris sieși de poetului roman exilat la Tomis.